Noţiunea de comerţ are un
conţinut complex, determinând o funcţie economică ce constă în a cumpăra
materii prime sau produse pentru a le revinde în acelaşi stadiu fizic, dar în
condiţii convenabile consumatorilor. În acelaşi timp, aceeaşi noţiune defineşte
profesiunea unui corp de agenţi economici care acţionează în cadrul pieţei, asigurând actele de schimb. Comerţul are o importanţă strategică pentru dezvoltarea echilibrată
şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară. Respectivul comerţ
este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate,
structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante
revin distribuţiei cu amănuntul, depozitării mărfurilor şi aprovizionării cu
ridicata, precum şi activităţilor de import-export. Comerţul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale
economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piaţă,
indiferent de forma acesteia. Cunoaşterea
domeniului respectiv, interpretarea fenomenelor care stau la baza actelor de
schimb şi conturarea proceselor manageriale specifice ridică probleme deosebit
de complexe pentru a căror rezolvare sunt necesare cunoştinţe şi analize
ştiinţifice de amploare, în cadrul cărora trebuie apelat atât la vastul
instrumentar teoretic oferit de disciplinele de specialitate, cat şi la
experienţa practică acumulată de-a lungul veacurilor, comerţul reprezentând una din cele mai vechi îndeletniciri omeneşti. Modificarea
schimburilor care vor crea noi şi importante oportunităţi de afaceri, va impune
reacţii deosebit de rapide din partea firmelor, capacitatea de a interpreta
corect noile schimbări şi puterea de a înfrunta o piaţă puternic concurenţială
şi generatoare de continue restructurări. În
contextul său istoric, prezenţa comerţului s-a făcut necesară încă din momentul
în care oamenii au început să comunice între ei. Dacă la început, primii oameni
se mulţumeau cu puţine lucruri şi se străduiau să-şi producă tot ceea ce le era
necesar, cu timpul, pe măsura dezvoltării civilizaţiei, nevoile au crescut şi
nu au mai putut fi satisfăcute decât prin schimb.
Schimburile care se efectuau la
început direct - produs contra produs - constituiau aşa-zisul troc. Într-un
asemenea stadiu, pentru a-şi procura ceea ce avea nevoie, omul ceda din cele
ce-i prisoseau altor oameni, care îi dădeau în schimb ceea ce şi ei aveau ca
excedent. Pentru ca acest troc să se poată efectua, era necesar ca trebuinţele
sau dorinţele celor interesaţi să coincidă, iar produsele ce urmau a fi
schimbate să fie divizibile sau să aibă o valoare sensibil egală.
Schimbul a fost mult mai simplu cînd
s-a trecut la folosirea unei mărfi intermediare, numită monedă. Trocul s-a
descompus atunci în două operaţiuni: vînzarea şi cumpărarea. Pornind din acest
moment, a început adevăratul comerţ.
Materialele care pot fi studiate pe acest site nu sunt toate, produse proprii, ale celui care administrează site-ul, ele sunt selecții din manuale, cursuri sau diferite cărți de specialitate,sau alte site-uri fiind folosite în scop didactic. prof. Solomon Mircea - Colegiul „Școala Națională de Gaz” Mediaș
Pagina în care veți putea accesa testele pentru verificare și evaluare va fi ascunsă din momentul în care a fost postat un nou test până la susținerea acestuia, după care va fi liber pentru verificarea răspunsurilor.